Handbalul zălăuan rămâne la înălţime

Cele şapte victorii consecutive obţinute de echipa lui Tadici în campionatul inter şi în cupele europene au fost uitate repede de o serie dintre „specialişti”, o parte dintre ei, din urbea de la poalele Meseşului. Începutul acestui an a fost unul special pentru iubitorii sportului pe semicerc din Sălaj. Sala Sporturilor a fost neîncăpătoare la meciurile din grupele Cupei EHF, dar şi la partida cu CSM Bucureşti, reprezentanta României în Liga Campionilor. Hadbalul zălăuan continuă să se facă cunoscut în Europa, chiar dacă la Zalău nu există valori deosebite, după cum spunea Dumitru Muşi, secundul lui Tadici în 2005, când România s-a întors din Rusia cu argintul mondial – cel mai bun rezultat din ultimii 40 de ani pentru handbalul românesc.
La Zalău, handbalul continuă să rămână un brand, iar acest lucru i se datoarează, în mare măsură, antrenorului Tadici, cel pe care o parte dintre „specialişti” s-au grăbit să-l conteste după eşecul de la Cisnădie şi să scoată în evidenţă doar comportamentul acestuia din timpul partidei. Toţi cunoscătorii handbalului ştiu că Tadici e un antrenor vulcanic. Probabil, acest lucru îl ştiu chiar şi cei care nu cunosc handbal. Nu este exclus ca o parte dintre aceştia să vină la meciurile Zalăului doar pentru a-l vedea pe Tadici, pe omul care a ţinut sus stindarul handbalului zălăuan de mai bine de 30 de ani. La acest om, handbalul înseamnă, în primul rând, disciplină, iar prin acest cuvânt, Tadici înţelege dăruire, devotament, corectitudine, dar mai ales onoarea de a reprezenta unul dintre cluburile cu tradiţie din handbalul românesc. Cam acest lucru a încercat Tadici să le implementeze tuturor jucătoarelor pe care le-a descoperit şi promovat la Zalău, iar o mare parte dintre ele nu ascund faptul că fără aportul „descoperitorului de talente” nu ar fi cunoscut performanţa sportivă.
După evoluţia impresionantă pe care jucătoarele lui Tadici au avut-o în grupele Cupei EHF, cu toţii am constatat, chiar şi reprezentanţii mass-mediei centrale, că în handbalul românesc s-a descoperit un nou brand: „HCZ”, după „HCM” şi „CSM”. Însă, diferenţa dintre cele trei este că la „HCZ” se face performanţă doar cu jucătoare din România, e drept, nu la un nivel atât de ridicat ca la celelalte două, dar vorbim despre un club care produce pentru echipa naţională, aşa cum a făcut-o în toţi cei peste 30 de ani.
Chiar şi fără „mercenare” din străinătate, Tadici reuşeşte să transforme într-o adevărată sărbătoare un meci în cupele europene, iar ultimele s-au desfăşurat cu casa închisă, ceea ce nu s-a mai întâmplat de câţiva ani. Colericul, vulcanicul, impulsivul sau cum vreţi să-i mai spuneţi lui Taidici continuă să fie aplaudat la scenă deschisă, ceea ce înseamnă că marea majoritatea a oamenilor care cunosc fenomenul, îl apreciază.
Cu sau fără voia „specialiştilor”, Tadici rămâne „magicianul de pe semicercurile Meseşului”, după cum l-a numit Ilie Dobre, iar handbalul zălăuan continuă să rămână la înălţime. Însă, într-o Românie în care normalul devine anormal de la o zi la alta, nu mai este de mirare că nu mai ştim să ne preţuim valorile atâta timp cât sunt printre noi.